Forum ISJ Arad

A început greva și nu există încă semne că s-ar termina prea curând. Clasa politică parcă și-a făcut injecții cu adrenalină, profesorii înjură cu înverșunare sistemul și toată situația a luat foc.

De unde oare a pornit totul? De la salarii, s-ar spune. Dar poate că salariile nu sunt decât o parte a problemei, efectul, manifestarea vizibilă a unei realități mult mai perfide și mult mai greu de observat. Dacă ar fi fost vorba doar despre salarii, lucrurile s-ar fi putut rezolva foarte rapid și fără prea multă durere de cap, nici din partea guvernanților și nici din partea profesorilor. O soluție simplă ar fi fost tăierea din rădăcină a pensiilor speciale, care în mod clar reprezintă o sursă de venit pentru clientela politică, și redirecționarea banilor înspre plata salariilor din învățământ. Numai că o asemenea soluție ține de un univers paralel în care România nu e numai parte a unui club al țărilor civilizate, ci și o țară civilizată, cârmuită de oameni care gândesc în perspectivă, nu în folos personal și care se gândesc să lase în urma lor și altceva decât dezastrul, după un slogan binecunoscut: "după noi potopul".

Nu e prima grevă care are loc pe pământul românesc. Nici nu suntem singurii care facem așa ceva. Numai că greva noastră are ceva special. Văzută de la televizor și dintr-o parte a presei, ea apare ca o încercare a profesorilor lacomi de bani de a jefui finanțele publice, în condițiile în care sărmanilor elevi le este amenințat însuși viitorul, având în vedere că perspectiva unui posibil bacalaureat se îndepărtează tot mai mult și s-ar putea să dăm examenele la toamnă sau poate niciodată. Văzută de la televizor, situația e tragică, profesorul e "Cel Rău", elevul e "Cel Bun", iar greva e "Cel Urât", exact ca într-un western regizat de Sergio Leone. Aceasta e linia pe care merge propaganda lansată de clasa politică.

Am ajuns s-o trăim și pe asta! Parcă au trecut vremurile acelea în care statul își agresa cetățenii la nivel mental bombardându-i cu pastile de dezinformare prin intermediul presei și televiziunii. Avem o presă liberă. Da, liberă să vorbescă de bine pe oricine îi oferă bani. E bine totuși că nu trăim într-o dictatură. Aceasta nu înseamnă însă că organismul social e sănătos. Și iată de ce. Orice societate are la bază o ierarhie. Ierarhia poate fi bazată pe competență sau poate să fie bazată pe putere, situație în care se ajunge de obicei prin corupție. Nu există practic nicio societate lipsită complet de corupție pentru simplul motiv că oamenii nu sunt perfecți. Însă atunci când gradul de competență atinge un prag minim, întreaga structură ierarhică devine incapabilă să mai asigure funcționarea normală a societății. Puneți niște retardați în fruntea oricărei instituții și rezultatul va fi unul catastrofal.

Eu mă întreb acum: am ajuns oare la acel nivel minim de competență al conducătorilor noștri la care întregul sistem începe să se dezechilibreze? Au mai existat greve și înainte. Însă niciodată până acum nu au fost amenințate bacalaureatul și toate celelalte examene de la final de an școlar. Și niciodată până acum presa nu și-a folosit atât de intens mașinăria propagandistică pusă în mișcare de o clasă politică aflată într-o luptă disperată pentru autoconservare.

Sunt profesorii interesați doar de salarii? Există unii care se tem că nu. Uitați-vă la televizor și îi veți vedea cum se tem!